Nikon F2A, Nikkor PC 35/2,8, Ilford Delta 100. Fotografie și text publicate în PhotoMagazine, nr, 66, 2011.
Tânără, frumoasă, dar mai ales graţioasă şi timidă. Uneori mă însoţea în peregrinările mele. Şi îmi şi poza. În pitoreasca zonă a Banatului Montan am găsit o mică grotă unde am improvizat. Corpul bine proporţionat cu care fusese dăruită se încadra perfect în peisaj. Nu am scos aparatul cu film color. Fata şi piatra erau prea frumoase pentru a mai pune acolo culoare. Ar fi abătut atenţia. De la esenţă. Spre sfârşit, am făcut câteva fotografii şi în faţa grotei. Mai mult în joacă. Corpul graţios al tinerei cu pielea fină s-a întins molatic pe stânca aspră şi colţuroasă. Tânără şi sălbatică a pozat în cel mai firesc mod. Cu îndrăzneală. Pielea catifelată contrasta puternic cu duritatea stâncii, dar împreună erau o simfonie. Tăcută şi asurzitoare în acelaşi timp. Îmi amintea de o Graţie. Ar fi putut fi oricare, dar gândul m-a dus la cea mai tânără: Aglaea. Târziu am constatat că eram chiar pe un traseu turistic, dar nimeni nu a tulburat firescul dintre piatră şi graţie, dintre unghi şi curbă, dintre lithos şi bios. Doar liniştea naturii, nederanjată de elementul antropic înfăţişat în splendoarea sa nudă. Naturală. A doua zi, în drum spre casă, era aceeaşi fată timidă. Care nu şi-ar fi dezvelit nici măcar un umăr fără să roşească. Dar pentru câteva clipe, acolo sus ascultaserăm aceeaşi simfonie. Încă nescrisă.
