Bunul meu prieten Şerban Vlad pe când eram într-o deplasare în zona Făgetului. Era în 6 august 2009 la Coşava (jud. Timiş) într-un moment de respiro. Mereu vesel era poate sufletul grupului nostru. Azi 7 ianuarie 2011 a plecat într-o lume mai bună. O să ne lipseşti. Pentru mine a fost o bucurie că te-am cunoscut şi am colaborat. Drum bun.
Şi la Homojdia (jud. Timiş) la 6 august 2009.
O fotografie de grup realizată la o strungă părăsită ce ţine de satul Bănia (jud. Caraş-Severin). 25 aprilie 2010. Poate ultima fotografie ce am făcut-o şi în care apare şi prietenul Şerban (alături de localnici şi prietenii mei Onuţ şi Florin). Ne gândeam deja la alte ieşiri. Din păcate vor fi fără Şerban. Probabil că va fi totuşi cu noi.
Moartea e banală. Nu are nimic eroic în ea. Eroică poate fi doar viaţa. Uneori. Moartea, mai mult decât orice, arată imperfecţiunea noastră. Şerban ne-a lăsat în urmă în mod stupid, dar alături de el am învăţat cum să trăim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu